Am baut acum vreo 10 ani un vin spaniol din vii prefiloxerice centenare, cu o productivitate ajunsa la cateva sute de kg la hectar si a fost o revelatie, un mare vin notat la vremea respectiva cu 95p. M-a impresionat atat de mult conceptul, din care facea parte si lipsa necesitatii de judecata a marilor critici, incat atunci cand am intalnit ceva similar am reactionat foarte repede si l-am adus pe loc in Romania: Coral Duero Las Parvas.
E cunoscut faptul ca in cazul viilor ce dau struguri rosii calitatea creste continuu pana la sfarsitul vietii plantei.
Viile au fost plantate in 1880 si mai dau sub 1000 de sticle de pe fiecare din cele 7 hectare. Fiecare bob de strugure e adunat cu grija si rabdare, nimic valoros nu se pierde. Dupa fermentatie se savarseste 2 ani in baric nou de stejar frantuzesc, ceea ce imprima ca pe un disc de vinil acorduri de paine prajita, bacon, cafea sau tomata de calitate. Inima sa fredoneaza.. briza marina, coacaze rosii, prune, marochinarie fina si tutun. E incantatoare elevatia pe palat, senzatia de dezvoltare la atingere. Are totusi un caracter tanar, necesita aerare o ora, sau depozitare in pivnita inca 2-3 ani daca nu mai bine. De remarcat si sticla, originala ca forma, extrem de grea, bine aleasa pentru o asa capodopera. Fata de vinul cu care am inceput povestea, Las Parvas este la mai putin de O TREIME de pret si cred ca merita fiecare leu. E un monument in sine, o ocazie sa te intalnesti cu istoria.
Dupa mari insistente si dovezi ca-l iubim nemarginit, ni s-au alocat 200 de sticle pentru Romania si suntem onorati.
P.S. Alaturi de Las Parvas, din vii plantate in 1880, cum spuneam, mai aducem de la acelasi Coral Duero Rompesedas din vii plantate in 1917 si Salgadero din vii plantate in 1930. Vinuri cu adevarat memorabile prin prisma vechimii viilor impreuna cu senzatiile de savoare generate.